Reportaje

Trei zile cu Mario
Scris de ionut on Sâmbătă, 27 Septembrie 2014 13:15   

dsc 1943

Mario Vargas Llosa, dând un autograf pe cartea „O mie și una de nopți”

Ziua 1  

Mario Vargas Llosa arată mai tânăr ca acum opt ani. E frumos ca în cele mai reuşite fotografii prin care chipul lui inundă internetul. Debordează de energie. La ieşirea de la Teatru, strânge mâini de bărbaţi şi îmbrăţişează femei cu setea unui matelot care tocmai s-a întors pe uscat. Vrea Mario să facă o plimbare prin oraş, să meargă, la pas, prin Cluj, iar în felul ăsta să cunoască mai bine localitatea? Divinul oaspete e un monument de generozitate, nu a rostit toată seara ”nu”, n-a refuzat nimic şi pe nimeni. Cu indulgenţă, se lasă devorat de dragostea, exprimată haotic, a celor care îl înconjoară.

  File Under:  Reportaje  |  
 
Insula
Scris de ionut on Marţi, 23 Septembrie 2014 17:17   

1491877 10202680182391814_1244964166_o

Islanda, țara aceasta mică, pusă la colț de orice hartă a Europei, așezată acolo unde se termină apele teritoriale ale punctului cardinal de Vest, înfruntă, de una singură, de mai bine de un mileniu, Atlanticul. Calota aceasta de pământ vulcanic - alergată și biciuită de vânturi, adăpost al unei populații infime pentru a da viață măcar unui oraș din cele la care secolul XXI i-a învățat pe mondeni să viseze - trăiește împăcată cu pustiul și cu singurătatea.

  File Under:  Reportaje  |  
 
Stafia din Oraşul Alb
Scris de ionut on Vineri, 02 Decembrie 2011 23:26   

Piaţa Republicii, Belgrad

Ca orice ruină istorică, relicva Iugoslaviei inspiră industria suvenirurilor. Pe Knez Mihailova – o străduţă din inima Belgradului, monopolizată de pietoni, interzisă maşinilor, pe care, zilnic, curge un râu de turişti - se vând căni imprimate cu portretul lui Tito şi cu drapelul republicii federative care, până la războaiele civile din anii 1990, adăpostea şase patrii.

Spiritul lui Tito se ridică lent, ca un abur, din nostalgia tuturor persoanelor trecute de şaizeci de ani şi trăieşte, ubicuu, exaltat, în cea mai greoaie moştenire pe care evul lui Josip Broz său a lăsat-o Capitalei sârbe: cartierul Novi Belgrad, o înlănţuire de edificii ameţitoare – mii de blocuri în faţa cărora un neiniţiat al oraşelor sovietice păleşte ca aruncat într-un labirint cu zigzaguri din fier-beton. 

  File Under:  Reportaje  |  
 
„Acest blestemat, acest splendid Răşinari” - Fotoreportaj
Scris de ionut on Joi, 01 Decembrie 2011 23:01   

seb 0433a




„Cea mai mare ruptură pe care am trăit-o a fost aceea din 1920, când a trebuit să-mi părăsesc satul natal, din Carpaţi, ca să merg la liceu, la Sibiu. Au trecut mai bine de patruzeci de ani de-atunci şi tot nu pot uita sfâşierea înstrăinării pe care o simţeam atunci şi pe care, sub altă formă, o simt şi azi”. (EMIL CIORAN, Caiete, notă din ianuarie 1962)


„Tot ce priveşte satul nostru mă tulbură profund; în acelaşi timp am un sentiment de irealitate, de ceva vag, îndepărtat, ca dintr-o altă viaţă”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, septembrie 1971)


„Cât aş vrea să revăd străduţă de străduţă, colţişor de colţişor, acest blestemat, acest splendid Răşinari, şi să încheiem ziua în vreo cârciumă, dacă mai există aşa ceva!”(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, martie 1973)

 

  File Under:  Reportaje  |  
 
"Ce este acela un ziar?" "O marfă!" "Excepţional răspuns!"
Scris de ionut on Miercuri, 17 August 2011 15:32   

nichitelea"În vara anului viitor, 1.000 de studenţi vor absolvi cursurile de zi ale facultăţilor de Jurnalism din Bucureşti. Alţi 575 vor încheia aceleaşi studii la "frecvenţă redusă" şi la "învăţământ la distanţă". Împreună, sunt tot atât de mulţi cât jurnaliştii plătiţi de Societatea Română de Televiziune şi salariaţii Realitatea Media la un loc.

Sunt de cincisprezece ori mai numeroşi decât ziariştii Editurii Evenimentul şi Capital şi, ca să aibă loc pe statele de plată ale trustului Adevărul Holding, ar trebui ca Dinu Patriciu să tripleze organigrama industriei media pe care o patronează.

În ultimul an, tirajul primelor zece publicaţii scrise din România a scăzut cu aproape 100.000 de exemplare. Toate trusturile au făcut concedieri, au micşorat salarii şi au coborât costurile de producţie. Cu cât breasla se comprimă, ziarele sunt aspirate pe internet ori îşi în jumătăţesc numărul de pagini, cu atât prin porţile universităţilor ies valuri mai mari de ziarişti. Tirajul ziarelor scade, dar tirajul jurnaliştilor creşte. Cititorii se împuţinează, dar autorii se înmulţesc". (...)

Citiţi mai mult: "Ce e acela un ziar?" "O marfă!" "Excepţional răspuns!" > EVZ.ro
  File Under:  Reportaje  |  
 
Paradisul din Răşinari, la o sută de ani de la naşterea lui Cioran
Scris de ionut on Marţi, 09 August 2011 11:51   

rasinari

(...) Casa în care Emil Cioran a copilărit, înainte de a merge la Sibiu să urmeze gimnaziul şi liceul, a fost vândută de Aurel Cioran în anii ’70, după ce ambii părinţi ai scriitorului muriseră. Uliţa spre care casa îşi deschide porţile masive de lemn a fost botezată cu numele tatălui celor doi, protopopul Emilian Cioran.

De câţiva ani, în faţa casei a fost aşezat un bust al filosofului, o sculptură naivă, din ipsos, ştirbită la primul tir al copiilor din Răşinari, care au dat cu pietre în ea până când nasul lui Cioran a căzut în ţărână.

Proprietara actuală a clădirii, familia Bratu, spune că ar fi gata să o vândă, dacă statul ar vrea să o cumpere şi s-o înscrie în circuitul muzeelor din Sibiu. Imobilul joacă de multă vreme rolul acesta. Pe măsură ce faima lui Cioran s-a întins, la poarta familiei Bratu au ajuns turişti din America Latină, Scandinavia şi Extremul Orient, dornici să vadă zidurile între care filosoful a făcut ochi. Familia le-a deschis uşa, i-a plimbat prin încăperile care nu mai poartă vreo urmă a vieţii duse acum o sută de ani şi, la final, nu le-a cerut niciun ban pentru vizită. 

  File Under:  Reportaje  |  
 
Geneva: flori, apă, moarte, fericire
Scris de ionut on Luni, 08 August 2011 13:44   

genevaFântâni cu gulere de hortensii, forsiţii urcate în balcoanele blocurilor, ronduri de lalele, rozariuri programate, ca efectele pirotehnice, să explodeze în căldura verii, peluze nesfârşite, interminabile, şi platani spanioli, omniprezenţii platani, noduroşi, tăiaţi sever şi misterios, ca nişte sfetnice din care au căzut toate lumânările.

(...)Intraţi în Muzeul de Artă şi Istorie, vedeţi corpul plat şi neverosimil al unei femei imaginate de Alberto Giacometti şi câteva tablouri pictate de tatăl lui, Giovanni.

Ieşiţi în stradă şi căutaţi casa de sticlă cu pereţi mobili, „Lumina”, proiectată de Le Corbusier, apoi duceţi-vă în cartierul „Aux Grottes”, în spatele Gării Cornavin, şi uitaţi-vă după „Ştrumfii”, un ansamblu de blocuri conceput în anii 1980 de trei arhitecţi cărora le plăceau desenele animate şi Gaudí.
În cimitirul Plainpalais, găsiţi mormântul lui Jean Calvin. Nu vă prosternaţi în faţa lui: e simbolic. Dedesubtul micilor tufe de buxus e multă ţărână şi niciun os. Pastorul protestant a fost îngropat aici, dar nimeni nu ştie exact unde. Aşa a sunat dorinţa lui. Era împotriva venerării morţilor.

Citiţi mai mult: Geneva: flori, apă, moarte, fericire > EVZ.ro

 
  File Under:  Reportaje  |  
 


.